În anii 1950 și 60, principalele metode de tăiere a tablei erau: tăierea la flacără cu oxi-acetilenă pentru plăci medii și groase; forfecare pentru plăci subțiri; ștanțare pentru producția la scară mare-de piese complexe; și forfecare vibratorie pentru piese unice.
După anii 1970, pentru a îmbunătăți calitatea tăierii la tăierea cu flacără, au fost promovate tăierea cu flacără cu oxi-acetilenă și tăierea cu plasmă. Pentru a reduce ciclul de fabricație al matrițelor mari de ștanțare, au fost dezvoltate tehnologii de perforare CNC și prelucrare prin descărcare electrică (EDM). Fiecare metodă de tăiere are avantajele și dezavantajele sale, iar fiecare are domeniul său de aplicare specific în producția industrială. Cercetarea și aplicarea mașinilor de tăiat cu laser a adus, fără îndoială, o îmbunătățire semnificativă și o descoperire inovatoare în producția industrială modernă.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei de tăiere cu laser, aplicațiile sale devin din ce în ce mai răspândite și este potrivit pentru o gamă mai largă de materiale. Cu toate acestea, diferitele materiale au proprietăți diferite, așa că trebuie luate măsuri de precauție diferite atunci când utilizați tăierea cu laser.